Ce este homeopatia?

Cuvântul homeopatie provine din greaca veche – homoios – aceeaşi şi pathos – suferinţă, ceea ce înseamnă o prescurtare a ideii că asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare. Aceasta reprezintă de altfel şi legea de bază a homeopatiei cunoscută sub numele de Principiul Similitudinii şi formulată de medicul german Samuel Hahnemann. De exemplu: cafeaua produce insomnie, însă în doze homeopate induce somnul; veninul de albină produce roşeaţă şi inflamaţie, dar în doze homeopate o vindecă.

Homeopatia este un sistem medical care funcţionează după principiile holistice, ceea ce înseamnă că tratează pacientul ca un întreg, luând în considerare atât fizicul cât şi psihicul, predispoziţiile ereditare, modul de viaţă, alimentaţia, interacţiunea cu mediul înconjurător. Ce face o medicină holistică? Mobilizează resursele naturale de vindecare ale organismului prin creşterea mecanismului de apărare. Care este rezultatul? Refacerea sănătăţii pe cele trei nivele: mental, emoţional şi fizic.

Homeopatia priveşte simptomele ca pe nişte încercări ale organismului de a lupta împotriva bolii. Aceste simptome realizează un tablou al bolii care îl ghidează pe homeopat în alegerea acelei substanţei naturale – remediul – pe care o prescrie ca tratament şi care – spre deosebire de medicamentele clasice – este lipsită de toxicitate şi efectele secundare ale acestora. Pentru a stimula organismul să vindece boala, homeopatul trebuie să găsească remediul corect care să corespundă în totalitate cu simptomele fizice şi psihice ale pacientului.

Medicamentele homeopate se numesc remedii. Acestea există sub mai multe forme: creme, tincturi, granule – acestea din urmă fiind impregnate pe un suport de lactoză. Deseori se face confuzia cu preparatele pe bază de plante sau alte produse naturiste. De aici ideea falsă că homeopatia este medicină naturistă. Sursa remediilor este variată – vegetală, minerală şi animală. Tehnica de preparare – denumită potenţare – este una specială prin care substanţa de bază este diluată succesiv şi supusă unui proces de dinamizare. În final, remediul astfel obţinut – eliberat de efectele toxice – păstrează doar proprietăţile vindecătoare ale substanţei originale.

Există mai multe curente în homeopatie; primul consideră că trebuie prescris un singur remediu - şi anume acela care corespunde cel mai bine stării patologice actuale. Curentul este numit unicist, şi respectă litera şi spiritul doctrinei homeopate – homeopatie clasică. Cel de-al doilea curent susţine că în practică este mai greu de identificat un singur remediu pe baza acuzelor pacientului şi foloseşte concomitent mai multe remedii homeopate. Este curentul “complexist” şi este mai aproape de alopatie decât de doctrina homeopată.